Pentax ME Super. A apărut în 1979, ca o îmbunătăţire a deja celebrului ME, iar îmbunătăţirea consta în prezenţa unui mod manual de expunere. Din punctul meu de vedere e o jucărie mică şi foarte capabilă. La capitolul ergonomie m-a impresionat de prima dată prin modul mai ciudat (pentru un aparat de genul lui) de a schimba timpii de expunere, cu ajutorul a două butoane. Un fel de cutie de viteze secvenţială, cu ajutorul căreia nu mai e nevoie să iei aparatul de la ochi pentru a modifica timpul de expunere (lucru care poate face diferenţa uneori). În rest e un aparat destul de feminin (mai rotunjit decât MX-ul şi mai „moale” la atingere parcă), cu un sunet al declanşatorului de-a dreptul apetisant. Aproape la fel de apetisant ca cel al Olympus-ului OM-1. :)
Exemplarele de mai jos au fost „recuperate” de pe net, nefuncţionale. Cu puţin curaj, multă răbdare şi o tonă de ajutor din partea „nebunului” am reuşit să le pun pe picioare. Au fost testate şi „reîmbrăcate”, iar acum îşi caută un nou stăpân. :)
(Pânză de doc maro)
De vânzare (body only): 200 RON.
*
(Piele albă)
De vânzare (body only): 200 RON.
3 comments:
Cam urât l-ai îmbrăcat pe cel cu pânză. Eu am îmbrăcat un Contax 139Q şi o Yashica FX-3 (renumite pentru pielea de proastă calitate) în piele maro de mănuşi. E destul de greu de lucrat cu ea că se întinde, însă rezultatul arată bine şi în mână e minunat. Doar trebuie să ai grijă să nu îl uzi că se înmoaie pielea aia şi se strică.
ME Super e replica Pentax la Nikon FE2, preferatul meu (chiar ieri i-am înlocuit amortizorul oglinzii că se transformase în mizerie). Nu îmi place chestia cu sus jos, motiv pentru care prefer MX-ul, desi cred că te obişnuieşti uşor cu ea. Şi FE2 poţi învârti uşor cu degetul butonul de timpi, fără să iei aparatul de la ochi. La FM3a nu e aşa comod ca şi la FE2 pentru că se învârte mai greu butonul respectiv. Când îl pui pe A, rămâne blocat şi trebuie să apeşi un ţâmburuc ca să-i dai drumul - asta la ambele modele. Ce nu îmi place la ME/MX e faza cu sticky mirror. Am găsit unul pentru un prieten la cineva. Avea sticky miror şi măsura cu o treaptă mai sus decât Contaxul meu, testat cu aceeaşi focală pe un zid iluminat uniform.
sunt mai multe 'slabiciuni' tehnice la ME, majoritatea reparabile relativ usor (inclusiv the sticky mirror). mie chiar imi place treaba cu butoanele. singurul neajuns e ca nu stiu ce timp am selectat fara sa-l pun la ochi. dar cum se intampla de fiecare data, win some lose some :)
ale mele masoara foarte ok. nu m-am prea agitat sa le compar cu alte aparate sau nici macar cu ce imi spune exponometrul extern pentru ca rezultatele (obtinute dupa 'citirile' aparatului) au fost suficient de convingatoare.
LE> stiu ca n-am facut cea mai grozava treaba la primul, dar live arata mult mai ok. a devenit preferatul meu intre timp
Trimiteți un comentariu